vola.ro
Lifestyle

Scrisoare către femeile puternice: Ziua în care am renunțat la gura slobodă a lumii a fost momentul în care mi-am recâștigat libertatea!

iunie 20, 2016
editorial elli
Divisima

Cei care au spus că viața unei femei este simplă, cu siguranță nu au știut ce vorbesc. Nimic nu este mai complicat și mai dificil decât viața unei femei, forțată să ia decizii de dragul altora. Pentru că societatea cere, bărbatul cere, părinții și prietenii cer. Viața unei femei trăită pentru alții este cruntă. Este cea care te duce la cele mai mari depresii și cea care îți bagă pumnul în gură atunci când vrei să îți manifești visurile. Sau când vrei să îți iei viața în propriile mâini. Ceea ce vreau să spun este că e al naibii de greu să fii femeie, mai ales într-o lume a bărbaților. Să vedeți cum e să fii femeie singură într-o lume a bărbaților! Mai jos îmi găsiți cugetarea. 

Ți se spune des că bărbatul pe care îl cauți nu există. Că alergi după cai verzi pe pereți și că e momentul să îți reconsideri valorile, atitudinea și să îți suprimi toate dorințele, alea…da, alea pe care le-ai întreținut o viață întreagă. Ți se spune că ar trebui să te mulțumești cu primul venit, că oricum mai bun ca el nu o sa găsești și că el e cel pe care îl meriți. Mai mult nu poți, practic, nu ai cum. Doar ești femeie. Ți se spune că ar trebui să te măriți cu el, chiar dacă nu îl iubești, scuza fiind că e băiat bun. Ți se spune că e și muncitor, are material de tată și că ar fi momentul să faci un copil. Că oricum mai bun ca el nu găsești și că ar fi timpul să ai și tu o familie. Ți se spune că e normal să fie certuri, e normal să te înjure și să îți calce în picioare demnitatea și încrederea în tine… că așa sunt bărbații. Iar tu ești femeie, nu ai cum să lupți împotriva lor. După 6 ani, realizezi că viața ta e o ruina, că ai ales mereu de frica altora și de a scăpa de acuzele familiei. Realizezi că ai făcut numai alegeri proaste, doar de dragul celorlalți. Te-ai călcat singură în picioare și te-ai prostituat în ultimul hal, pentru ca alții ți-au spus că așa e normal.

Știi ce? Eu nu îmi doresc asta. Nu îmi doresc să trăiesc pentru bunăstarea altora, să le cânt în strună și să îmi înăbuș orice urmă de demnitate. Și mie mi-au spus că bărbatul pe care îl caut nu există. Că sunt prea pretențioasă, că cer prea mult, au completat.  Și mie mi-au spus că ar trebui să mă mulțumesc cu primul care iese în cale. Nu familia mi-a spus asta, ci prietenii. Și mie mi-au spus că am nevoie sa fac un copil.

Dar prefer sa înghit în noduri și să sughiț în plâns până îl voi găsi nu pe EL, ci pe el, un el cu bun simț și suflet. Pe cel care să mă țină de mână, să mă iubească așa cum sunt și care să mă sărute în fiecare dimineață. Pe cel care alege să lupte cu mine, nu împotriva mea, că nu e o competiție. Pe cel care să zâmbească doar când mă vede și care moare de dorul meu la 5 minute după ce plecăm de acasă. Pe cel care îmi spune ca sunt jumătatea lui mai bună și care mă face sa fiu varianta mea mai bună.

Și dacă nu există, nu, nu mă voi mulțumi cu primul venit. Pentru că merit mai mult decât el și disperarea de a fi singură. Pot mai mult și merit mai mult decât primul venit. Iar dacă voi credeți că asta înseamnă a cere mult, atunci nu puteți fi decât nebuni. Orice femeie normală își dorește asta, atâta vreme cât nu îi tăiați din fașă visul ”măreț” de a fi cu un bărbat care o merită.

by R.C.

Alte articole interesante