vola.ro
Lifestyle

Sânzienele, ziua magică în care se deschid cerurile! Uite ce ai voie să faci în această zi!

iunie 24, 2016
Sanziene
Divisima

Noapte de Sânziene, adică cea dintre 23 și 24 iunie are o însemnătate deosebită în credința populară. Atunci este momentul în care se deschid cerurile, iar magia se întâmplă. Se spune că dacă îți pui sânziene sub pernă, îți vei visa cu siguranță ursitul.  În ziua următoare, au loc hore, dansuri și cântece, dezlegări de blesteme și leacuri, pe care femeile bătrâne le fac pentru a scăpa de boală pe cei aflați la nevoie. Ce sunt Sânzienele și ce ai voie să faci în această zi?

Credința populară spune că Sânzienele sunt zeițe tinere, care o ”acompaniază” pe zeița Sânziana sau Drăgaica(după cum este cunoscută în Muntenia și Dobrogea). Ele au un dans ritualic care este legat de simbolismul Soarelui, fiind o invitație la bucurie și fericire. Atunci când nu i se respectă ziua, Sânziana se supără foarte tare și aruncă ploaie, vârtejuri, grindină și plante fără leac.

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată de la Sancta Diana, zeiţă silvestră. În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele erau reprezentate înlănţuite într-o horă. Oamenii le zic iele acestor zâne cu personalitate.

Ielele sunt fecioare cu o mare putere de seducţie, care au și  puteri magice. Se spune despre ele că locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri, pe maluri de ape sau la răspântii şi apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, în unele legende. Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte. Sunt povestiri ale oamenilor de la sat care spuneau că au văzut sânzienele dansând pe câmp și s-au înspăimântat atât de tare încât nu au mai fost oameni o viață întreagă.

Sânzienele plutesc în aer în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor. Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni şi forţe dăunătoare. Dacă-s păguboase, zânele îi lovesc pe cei păcătoşi cu „lanţul Sânzienelor”, stârnesc din senin şi vijelii, vătămează grânele cu grindină şi las câmpul fără de rod şi florile fără de leac.

Obiceiuri și tradiții de Sânziene

În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Dacă această coroniţă rămânea pe casă, se spunea că stăpânii casei vor trăi mult. Atunci când coroniţa aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş, stăpânii casei vor muri de tineri. În ziua de Sânziene, oamenii nu trebuie să facă baie, deoarece vor spăla forţele magice care îi înconjoară în această zi.

În Noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanţe cu arome puternice, băieţii agită făclii, se strigă şi se cântă din bucium. Localnicii din satul bistriţean Maieru păstrează un obicei vechi de câteva sute de ani. În ajunul sărbătorii de Sânziene, se aprindă focuri prin care sar pentru a se purifica. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru practici magice. De sărbătoarea Sânzienelor, în mijlocul verii, se culegeau plantele de leac.

Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Pentru a fi sănătoşi şi pentru a avea spor în muncă, oamenii se încingeau peste şale cu tulpini de cicoare. Pentru alungarea spiritelor rele, se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare, se buciuma şi se striga în jurul focurilor.

În Ardeal se crede că  în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credinţa că îşi vor visa ursitul. În unele zone, fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene, pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea.

În această zi, pentru a fi plăcute băieților, fetele se spălau pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scapă de boli, fetele şi nevestele se scăldau ritual în ape curgătoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvăleau dezbrăcate în rouă, dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui. Roua trebuie adunată în zori de pe plante, în locuri necălcate, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă. Bătrânele care se ocupă de asta, aduc apoi roua în sat, fără a vorbi pe drum şi evitând să întâlnească pe cineva. Cu această rouă se vor spăla fetele care vor să se mărite repede, dar şi femeile măritate care vor să fie iubite de soţi şi să aibă copii frumoşi şi sănătoşi.

(sursa: MEDIAFAX)

Alte articole interesante