vola.ro
Lifestyle

Pozele cu rude decedate, un ”trend” în epoca victoriană!

aprilie 5, 2016
poze_victoriene
Divisima

Epoca victoriană, fascinantă prin ținutele spectaculoase și istoria bogată în evenimente, ascunde unele dintre cele mai înspăimântătoare practici, despre care lumea a început să vorbească recent. Este vorba despre fotografii post mortem cu rudele decedate, în ipostaze obișnuite din viață. Practica era, de fapt, o modalitate pentru familii de a comemora moartea celor apropriați și de a le oferi o ultimă amintire cu cei decedați, înainte de înmormântare. 

În epoca victoriană, ciuma, holera și pneumonia erau principalele 3 cauze ale mortalității ridicate, mai ales în rândul copiilor. Speranța de viață a unui copil nu depășea 5-6 ani și chiar dacă depășeau această vârstă erau supuși în continuare unui risc foarte mare. Tratamentele nu erau atât de eficiente încât să le prelungească viața sau să îi vindece complet, drept pentru care mortalitatea creștea în rândul lor de la o zi la alta. În aceste condiții, părinții se despărțeau mult prea repede de copiii lor, cu durere și suferință. Pentru a avea o ultimă amintire cu cei mici, alegeau să facă fotografii post mortem de familie cu persoanele decedate așezate în ipostaze obișnuite: stând pe scaun, în pat, înconjurați de flori. De cele mai multe ori, părinții copiilor decedați nu își permiteau să îi fotografieze înainte de moarte, dar creau portrete postum, care de cele mai multe ori erau și singurele imagini ale copilului.

Imaginile sunt cutremurătoare pentru zilele noastre, dar și emoționante, dacă stăm să ne gândim la ce durere stă în spatele acestei practici. Dar ceea ce este cu adevărat înspăimântător este că persoanle decedate din fotografii par vii, atât de vii încât este foarte greu să îți dai seama care este cel viu în imagine și care este cel mort. Există o serie întreagă de tehnici pentru a crea această imagine. Spre exemplu, personalor decedate li se ţineau ochii deschişi, ori se pictau pupilele pe print sau li se colorau obrajii cu roşu, pentru a da impresia că sunt în viață. Florile erau nelipsite din decor, la fel ca și jucăriile, ceea ce asigura o anumită ”naturalețe” înfricoșătoare fotografiilor în sine. Pentru ca decedatul să stea în picioare, exista un sistem întreg de scripeți care să îl țină în poziție verticală, pentru poza.În foarte multe poze, persoanele decedate sunt prezentate dormind. De altfel, aceste fotografii erau un aspect comun al culturii americane, o parte a doliului și a procesului de pomenire. Familiile erau atât de mândre de aceste imagini, încât trimiteau copii tuturor prietenilor și le purtau ca și amulete.

Prima fotografie post-mortem a fost făcută în anul 1837, la decesul tânărului Jedidiah Williamson, lovit de o trăsură. Apoi, acest procedeu al fotografiilor memento-mori a luat amploare în perioada Războiului Civil American, când se făceau soldaților ce mureau pe câmpul de luptă. Începând cu anii 1940, portretele memoriale nu au mai fost folosite în SUA, devenind o practică…blamată.

 

Alte articole interesante