vola.ro
Lifestyle

INTERVIU EXCLUSIV! Despre epitete și metafore, cu Vladimir Drăghia

martie 1, 2016
draghia
Divisima

Pe Vladimir Drăghia l-am cunoscut acum câțiva ani, deloc accidental și în afara contextului TV, în care a debutat. Mi-a plăcut de el ca om și mi-a plăcut că s-a lăsat descoperit așa cum este, fără vreo cosmetizare aducătoare de awareness sau audiență: simplu, boem, copilăros, poate chiar ușor timid. Pe atunci, tocmai ce se întorsese din Ecuador, unde făcuse un documentar despre căutătorii de aur și ce reprezintă, de fapt, lupta pentru înavuțire. A fost primul meu “șoc”. Al doilea l-am primit în momentul în care a lansat primul său volum de poezii “Dragoste n-are plural”, o mică bijuterie, un atlas de simțăminte și emoții pe care rar le mai găsești în scriitura contemporană. Al treilea “șoc” o să îl aveți voi, descoperind persoana care stă în spatele “brandului” Vladimir. O să fie o lectură interesantă și atipică, asta vă pot spune de pe acum.

Elli.ro – Cine este, de fapt, Vladimir? În afara brandului și a provenienței rusești a numelui.

Vladimir Drăghia – Nu prea știu cine sau cum este brandul, dar o să-ți spun cine sunt în afara lui. Deși, în ultimul timp, aflu cine sunt aflând cine nu sunt, o să încerc să răspund cât mai acurat la întrebarea asta. Fiul Ceciliei, bărbat în devenire, om în încercarea de a face bine, sau măcar de a nu face rău. Conștient de primele semne ale trecerii prin viață, cum ar fi începutul de calviție, procesele de conștiință și nevoia de a conta.

Zi-mi trei lucruri “atipice” pe care le faci cu plăcere în timpul liber, dacă mai ai timp liber.

Timpul meu este liber, în cea mai mare parte a lui. Am avut noroc să mă ocup cu lucruri care-mi plac. Merg cu bicicleta, joc într-un spectacol la teatru, particip la triatlon.

Știu că îți place să călătorești, mai ales cu trenul. De ce trenul?

Merg cu trenul pentru că este mult mai comod decât cu mașina. Pot citi, nu iau amenzi, e mult mai sigur și mai ieftin. Cred că tuturor ne place să călătorim, mai ales în prima parte a vieții. Ne naștem să cunoaștem. Ce mod mai bun, mai plăcut să faci asta, dacă nu călătorind cu trenul?

Cum ai ajuns să scrii un atlas de simțăminte, și aici mă refer la “Dragoste n-are plural” ? Ți-ai imaginat vreodată că o să fii… poet? Pregătești o continuare?

Nu mi-am imaginat niciodată, nimic, privitor la viitorul meu. Mereu am fost prea absorbit de prezent. Știu că sunt prea multe variabile pe care nu le putem controla pentru a crede cu adevărat în planuri. Pot crede, cel mult, în vise, nici măcar în visuri. Cât despre ”Dragoste n-are plural”, a apărut de nicăieri, spre surprinderea tuturor, inclusiv a mea. E gata și al doilea volum, probabil va ajunge în librării peste o lună. Toți scriem când simțim. Eu am avut curajul să spun cu voce tare, nimic mai mult.

Chiar, ce voiai să te faci când erai mic?

Nu am știut niciodată, niciodată nu m-am întrebat , nu mi-am dorit. Aveam impresia că o sa continui cu înotul, în antrenorat, dar mi-a plăcut să cred că pot cere mai mult de la viață, și am avut dreptate, viața chiar înseamnă mai mult.

Cum a fost experiența Ecuador pentru tine? Cum ai simțit-o?

Am căutat aur în afluenții Amazonului… Și am găsit! :-)) Cum să fie? A fost o experiență demnă de a fi povestită nepoților.

Descrie-mi o zi perfectă din viața ta folosind 5 cuvinte cheie: “dragoste”, “verde”, “soare”, “ea”, “carte”. Nu sunt alese random, dar sunt curioasă ce iese …

Există cel putin un motiv pentru care scriu poezie, nu proză: nu pot!

8. Pasionat de tatuaje, din câte am observat. Știu că tatuajele tale au o poveste în spate. Ce reprezintă ele?

Pasiunea este pentru râsul iubitei, nu pentru tatuaje. Tatuajele doar îmi plac. Cele mai multe dintre ele au ca temă comună mesageria dintre cer și pământ.

9. Cum ai “scăpat” de eticheta de “burlac”? O bună perioadă de timp, era un fel de supranume al tău, dacă nu chiar etichetă. Te-a deranjat în vreun fel?

Se pare că nu am scăpat… am fost numit așa de cei care nu mai știau nimic despre mine. Încă sunt numit așa de către cei care nu știu altceva despre mine, și mi se pare normal să fie așa. Nu e cel mai de seamă apelativ al meu, dar trebuie să mi-l asum, face parte din trecutul meu. Nu-mi rămâne decât să fac lucruri mai importante, care să-l facă să dispară, cu timpul.

Cum ar trebui să fie o femeie în opinia lui Vladimir, descrisă în epitete și metafore?

Exact așa; epitete și metafore!

Care sunt cele mai importante epitete și metafore care îi lipsesc bărbatului de azi?

Nu știu, nu m-a preocupat subiectul ăsta. Evit să îmi dau cu părerea despre lipsurile altora. Dacă vrei, îți vorbesc despre ale mele, dar nu avem suficient timp

Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, ce ai face? Trei lucruri.

Unul singur: Aș revendica planeta asta.

Care sunt lucrurile de care esti nedespărțit sau la care nu ai putea renunța niciodată? Poți include și emoții sau sentimente.

Nevoia de a afla, de a empatiza, de a spera.

Vladimir Drăghia adoră călătoriile

Vladimir Drăghia s-a dezbrăcat de secrete pentru elli.ro

Ultima carte citită.

Citesc „O delicatesă”, de Muriel Barberi. Recomand tot ce a scris ea, mai ales „Eleganța Ariciului”.

Daca ai candida la președenție, care ar fi sloganul tău?

E a doua intrebare legată de subiectul asta. Ce e cu tine? (râsete)
Nu știu… Nu aș candida niciodata. E prea multă responsabilitate. Abia pot să am grijă de mine.

Ce înseamnă pentru tine România? E patria de dor… sau ai da-o oricând pe altceva?

Am încercat să trăiesc în altă țară, dar nu am facut decât sa realizez tot ce are România și nu apreciam. Așa cum e cazul în cele mai multe aspecte ale vieții, ne dăm seama de ce avem abia când rămânem fără.

Crangasha

Alte articole interesante