vola.ro
Lifestyle

Descântece și leacuri băbești pentru boli. Cele mai ciudate obiceiuri din România

aprilie 21, 2016
descantece si leacuri babesti
Divisima

Descântecele și leacuri băbești fac parte din așa numita etnomedicină, cea pe care o foloseau strămoșii noștri pentru a vindeca boli sau simptome de boală, prin puterea cuvântului și a plantelor. Etnomedicina este o ramură atât de complexă, dar foarte puțin studiată, pe care este dificil să o descoperi până la capăt, tocmai pentru că este plină de secrete și de piedici. Dar aceasta este funcțională și în zilele noastre, nu numai la nivelul satelor, dar și la nivelul orașelor, unde încă mai există vraci în descântece. Care sunt cele mai cunoscute leacuri băbești și descântece pentru vindecarea bolilor? Sau care sunt superstițiile ce vin odată cu ele, aflați de la Elli.ro. 

  •  Când se îmbolnăvea un copil mic, femeile bătrâne spărgeau un ou proaspăt, căuia îi scoteau doar gălbenușul, pe care îl treceau pe tot trupul copilului, pentru a afla unde este problema. Acolo unde se spărgea gălbenuşul, însemna că acolo  este zona cu probleme.
  •  În Bucovina, când cineva din casă era bolnav, se adunau mai multe rămurele de Lemnul Domnului, care se puneau  într-o oală cu apă, la foc foarte mic. Dacă până a doua zi apa se făcea roşie, bolnavul murea, dacă era albă, se credea  că va trăi. Tot când este cineva grav bolnav, pentru a şti dacă va trăi sau nu, se iau 9 păhărele de apă şi se pun într-un vas să stea până a doua zi în casa bolnavului.A doua zi, apa din pahare se verifică. Dacă a crescut, cu un păhărel sau cu o jumătate de pahar, bolnavul va trăi. Dacă însă apa a scăzut, bolnavul va muri.
  • Dacă atunci când cineva este descântat, persoana care descântă începe să caște, descântecul a avut succes. Cu cât cască mai mult, cu atât mai eficient este descântecul.
  • Pentru tratarea insomniei la copii, se confecționează o amuletă numită baier. Se taie o bucățică de material din spatele cămășii, în care se pun tămâie, piper, silitră, pucioasă, sare, „şarpe” din testiculele armăsarilor (în testiculele armăsarilor ar exista un asemenea „şarpe” pe care îl cunosc cei ce castrează armăsarii), căpăţână de şarpe tăiată cu un ban de argint, broască găsită în gura şarpelui, buruieni de „lipitură” sau de „muma-pădurii”, păr luat din ceafa femeii căreia i se face baierul, patru case de păianjen, culese din patru colţuri opuse ale casei, o aşchie din pragul de jos al uşii de la camera de culcare şi nouă boabe de grâu.  Aceste baiere sunt descântate, şi se pun la gâtul copiilor pentru a redeveni sănătoși.
  • În etnomedicină, fierul alungă duhurile necurate şi demonii bolilor. Dacă o româncă se chinuie mult la naştere „din cauza duhurilor rele” (care îi provoacă dureri) i se pune sub aşternut un topor, un cuţit sau orice alt obiect de metal, care va micşora durerile şi va grăbi naşterea. Când un om este pe moarte şi „nu îşi poate da sufletul”, ca şi atunci când se chinuie o femeie să nască, un bărbat ocoleşte casa cu toporul în mână, ameninţând duhurile rele. Copilului mic, de regulă când este înfăşat întâia oară, i se pun în faşă bucăţele de fier, toporaşe mici ori ciocănele de metal, pentru că cei mici, în general, sunt principalele victime ale duhurilor rele.
  • Sarea este și ea o armă împotriva duhurilor rele. Pentru a apăra copiii de duhurile rele,  li se pune sare în scăldătoare. Când îţi trimite cineva duhuri rele,nopatea, în somn, trebuie să presari pragurile cu sare sfinţită, căci nu se mai pot apropia. Sarea mai trebuie purtată în încălţări, ca să nu se prindă farmecele de cel ce o poartă. Noaptea este bine ca sarea să stea pe fereastră, căci dormi bine şi nu se poate apropia nici un rău. Când descânţi cuiva de o boală şi este şi un copil mic în casă, trebuie să presari copilului pe cap sare ori cenuşă, ca să nu se prindă boala de el.
  • Broasca este adeseori întrebuinţată ca leac, și asta pentru că absoarbe răutatea din corpul omenesc.
  • Pentru a vindeca un bolnav de hernie, acesta era dus la o salcie unde era culcat pe spate, pe pământ, cu capul spre salcie şi cu mâinile întinse lângă corp. Se bat apoi patru ţăruşi. Unul la cap, unul la picioare şi câte unul la extremitatea fiecărei mâini. După aceea se scoală bolnavul şi se bat în salcie patru cuie dispuse la fel cu cele bătute în pământ: la cap, la picioare şi la mâini.
  • Pentru a scăpa de negi, bolnavul se duce trei dimineţi în şir, înainte de a răsări soarele, la tulpina unui Ulm şi atinge de trei ori la rând toţi negii cu un bob de sare. După aceea, îngroapă sarea la rădăcina copacului, iar negii îi trec.

Din câte știm noi, astfel de practici încă mai există și nu numai la sate. Iar ele funcționează, chiar dacă persoanele descântate cred în ele, chiar dacă nu. Este adevărat, vracii nu sunt mulți, iar cei care există s-au documentat foarte mult pentru a pune în practică toate acestea leacuri și descântece străbune.

Alte articole interesante