vola.ro
Health and Love

Cât de mult de iubești pe tine? Învață să ai mai multă grijă de tine

martie 1, 2016
Elli.ro
Divisima

Iubirea de sine e importantă. Mai importantă decât mașinile, vilele de lux, hainele de firmă și a te învârți în cercuri de magnați. Pentru că dacă nu ai iubire de sine, toate celelalte nici nu mai contează.


Dar ce e iubirea de sine?

Dincolo de semnificația standard, pe care oricine o știe sau măcar intuiește, iubirea de sine este fix ceea ce lipsește multora dintre noi: este îngăduința și capacitatea de a ne accepta așa cum suntem și de a ne pune mai presus de ceilalți (și nevoile lor). Nevoile noastre sunt de o mie de ori mai importante decât oricare altă persoană sau situație, pentru că nevoile noastre și modul în care le percepem ne ajută să ne cunoaștem mai bine, dincolo de toate. Oricât de egotic ar suna, aceasta este una dintre practicile cele mai sănătoase pentru propria noastră persoană… practică ce ne scapă de multe mustrări inutile sau, mai rău, de stări depresive.

Cum se manifestă iubirea de sine?

Iubirea de sine se manifestă cu grijă sau cu… liniște. Pare simplu, dar chiar nu e. De ce nu e? Pentru că iubirea de sine vine după ce scapi de atașamente(fizice sau emotionale), după ce îți rezolvi și accepti trecutul, după ce realizezi/ conștientizezi că poți greși în viața asta. Mai pe scurt, după ce te accepți așa cum ești, nu cum își impune societatea sau cei din jur.
Iubirea de sine vine în momentul în care scoți temerile și fricile la suprafață și îți dai seama că viața înseamnă mai mult decât a le face altora pe plac. Pentru că înseamnă mai mult decât atât. Iar acesta este un proces greu, despre care vom vorbi cu altă ocazie.
Gândește-te, de câte ori nu te-ai lăsat pe tine pentru a ajuta un prieten? Sau pentru a face orice altceva decât a sta tu singur cu tine și a rumega niște lucruri care te macină? Știu, de foarte multe ori. Dar poate că ăsta ar trebui să fie semnalul tău de alarmă.
Când vine, iubirea de sine topește tot: frici, griji, temeri, mustrări. Pentru că asta face iubirea, în general. Mai mult, atunci când vine sau mai bine zis, atunci când o accepți în sufletul tău, iubirea de sine nu te mai lasă sa te gândești la ce a făcut x sau y, la cum îi merge celuilalt, la “de ce -urile” pe care ți le impune mintea. Pentru că ajunge să nu îți mai pese de asta, tu preocupat fiind de modul în care TU poți face lucrurile mai bine. Simplu nu este, dar rezultatul este întotdeauna o mai bună versiune a ta.

Cum îți dai seama că nu te iubești pe tine?

Sunt semne clare care îți indică asta, pe care odată ce le accepți, poți începe să lucrezi la iubirea de sine. Totul e să le accepți.
Primul ar fi tendința excesivă de a judeca sau eticheta- cu toții ne credem judecători, pentru că puterea a fost dintotdeauna un instrument util de manipulare. Iar tentația de a sta pe scaunul judecătorului este atât de mare, încât de multe ori nu îi rezistăm și picăm în capcană. Etichetarea și judecățile nu sunt decât propriile noastre nemulțumiri, manifestate în ceilalți, ca într-o oglindă: “ăla e urât”, ”aia e grasă”, ”ăla e prost”, ”nu o suport, e încrezută”. Când emiți asta despre altcineva, înseamnă că de fapt, acelea sunt problemele tale, propriile tale încercări, pe care nu le poți rezolva/accepta și le transferi către ceilalți. Urmărește-le atent, pentru început și răspunde-ți la întrebarea: ”Nu cumva și eu mă cred la fel ca etichetările pe care le pun?” Se spune că exteriorul este manifestarea interiorului, iar ceea ce emitem sau vedem în alții  nu sunt decât reflecții ale propriei persoane sau personalități. De aceea, oamenii pe care îi întâlnim, situațiile în care ne regăsim, nu sunt decât fațete ale lucrurilor pe care noi înșine de atragem sau emitem.

Al doilea semn ar fi complacerea în niște situații dureroase, din care nu ai nimic de câștigat. Fie că e vorba de o relație care nu merge, fie că e vorba de un loc de muncă în care ești tratat mizerabil, dar alegi să rămâi acolo, fie că e vorba de situații sociale în care tu, înadins, te poziționezi ca victimă, legată de mâini și de picioare. Asta este tot o formă de maltratare a iubirii de sine, venite din convingerea stupidă că ”nu meriți mai mult”.

Și al treilea semn din multele semne este dependența. Dependența e cea mai urâtă, pentru că de cele maimulte ori, nici nu îți dai seama că este acolo. Ea se manifestă uneori atât de subtil, încât nici nu o observi. Aici se încadrează dependența de alte persoane(nu poți sta singur, ai nevoie continuă de companie), de situații șablon(pe care tot tu le creezi sau le provoci), etc. Dependența de emoții și sentimente este cea mai gravă dintre toate. Pentru că cel care dezvoltă genul ăsta de dependență se consideră gol  și incapabil de a le ”produce” singur, de aceea are nevoie de a le împrumuta încontinuu de la cei din jur. Iar asta, pentru iubirea de sine, este crimă curată.

Sfaturi pentru a-ți dezvolta iubirea de sine

Există multe metode de a dezvolta iubirea de sine. Ca și în cazul dietei, nu există o rețetă de succes, ci există practici cu care rezonezi sau nu. Totul ține de tine și de cât de motivat ești să te scuturi de ”negrul” de pe tine.
•    Afirmații- afirmațiile funcționează în majoritatea cazurilor. Potrivit lui Valeriu Popa, unui baby-neuron îi trebuie 21 de zile pentru a se dezvolta. Adică, în 21 de zile, o rețea neuronală nouă se poate construi. Așa că, timp de 21 de zile, de mai multe ori pe zi, timp de 21 de ori  de fiecare rundă, poți face afirmații. Ele îți schimbă structurile neuronale, te scapă de patternuri și te fac să privești lucrurile în alt fel. Un exemplu bun de afirmație ar fi: ”Mă iubesc și mă accept așa cum sunt” sau ”Eu dintotdeauna mă iubesc pe mine”. Dacă ești perseverent, o să vezi cum se schimbă lucrurile.
PS: Funcționează pentru oricare alt aspect al vieții pe care vrei să îl redresezi.
•    Observă-ți atent comportamentul: Când emiți judecăți, ce judecăți emiți, cum le emiți, față de ce persoane. Gândește-te că ești ceea ce emiți despre alții. Corectează comportamentul ăsta distructiv și înlocuiește-l cu îngăduință, toleranță și acceptare. Privește lumea doar, renunță la etichete. Nu suntem perfecți, chiar dacă toți avem particula Dumnezeu în noi. O să vezi ce bine o să îți fie după.
•    Detașează-te: De câte ori intri într-o stare conflictuașă sau generatoare de conflict, alege să te detașezi. De fapt, detașează-te de tot și vezi lucrurile de la nivelul unui  pur observator. Te va ajuta să corectezi comportamente și să înțelegi situații mai bine. Dacă îți e mai comod, imaginează-te pe tine cum te uiți la un ecran pe care rulează un film. Filmul vieții tale.
•    Înlocuiește negativul cu pozitiv. Construiește fraze pozitive. Folosește cât mai multe cuvinte frumoase, care să te descrie pe tine și pe ceilalți. Vezi lucrurile bune, înainte de a le vedea pe cele rele. E chestie de exercițiu, cu cât îl practici mai mult, cu atât mai bine o să îți fie.
•    Renunță la ”trebuie”. Asta este o presiune imensă pentru tine și sufletul tău, mai ales pentru iubirea de sine,  pe care o nimicește. ”Trebuie” este un imperativ al minții, cu care sufletul și iubirea de sine nu rezonează. Înlocuiește-l cu ”e de dorit”, te va mai liniști putin.

În general, fii îngăduitor cu tine și nu te mai biciui cu atâtea cuvinte. Dacă ai vedea sau ți-ai da seama cât de frumos ești ca om, sigur nu ai mai apela la bisturiul cuvintelor și al măștilor. Dar asta e o chestie pe care e de dorit să o simți tu, înainte de toate. Ai văzut ce simplu e?:)

Material inspirat din lucrările Allan Pease, Deepak Chopra.
Crângasha

Alte articole interesante